Theodor, într-o zi o să te uiți la fotografiile acestea și o să ai întrebări: „Cine mă ține aici în brațe? De ce eram îmbrăcat așa? Și cine era, de fapt, omul cu aparatul?”
La ultima întrebare pot să-ți răspund eu. Am fost acolo ca să fotografiez botezul tău din Künzelsau. Ca tu să poți descoperi, mai târziu, câte ceva dintr-o zi pe care probabil nu ți-o vei aminti, dar despre care familia ta sigur îți va povesti.
Asta îmi place atât de mult la fotografia de botez. Astăzi, părinții așteaptă imaginile. Vor să mai vadă o dată ziua aceea, să trimită fotografii familiei și să păstreze momentele lor preferate. Dar, la un moment dat, copilul va fi cel care le privește. Va recunoaște chipuri dragi, va râde de hainele de atunci și poate va întreba despre omul care îl strânge atât de tare în brațe într-o fotografie.
De aceea, când fotografiez un botez, mă gândesc și la privirea aceea de peste ani. La întrebările care încă nu au apărut. Și la faptul că o imagine care astăzi pare firească poate ajunge, într-o zi, să însemne foarte mult.
Dragă Theodor, până când vei pune tu întrebările, fotografiile acestea păstrează o bucățică din începutul tău. Îți doresc să le privești, într-o zi, alături de oamenii tăi dragi. Și din fiecare imagine să pornească o nouă poveste, spusă împreună.
